Din 2015, scriu aici – mariaisopescu.ro
Mulțumesc pentru prietenia de pe wordpress.com. Sper să ne auzim și în .ro 🙂
Diverse
Bohemian Rhapsody te vindecă de boli
Sunt răcită. Ce să fac? Să pun pe facebook un status, să cer ajutor și să mă trezesc cu tot felul de rețete cu ghimbir, sirop de ceapă și alte ”naturale” imposibil de digerat? Meh…
Și uite-așa, din filă în filă pe www, „de ședere”, am găsit leacul perfect – muzica!
Pare un clișeu, dar uite că nu e. Habemus cercetare!
S-a făcut un studiu pe 2000 de britanici (2009, mai exact), dintre care 90% au răspuns că muzica îi face să le mai treacă amocul atunci când sunt bolnavi sau au vreo problemă personală.
Li s-a prezentat și o listă cu 10 cântece care le face bine și aleasa este – „Bohemian Rhapsody”, Queen. Au votat-o o treime din bărbații chestionați și 1/4 dintre femei.
Totuși, în topul femeilor se află pe primul loc Abba cu ”Dancing Queen”, căci… ”Queen bee syndrome”, deci explicabil. 😀
39% dintre respondenții de la 65 de ani în sus spun că muzica clasică le face bine. Pentru cei mai tineri ”Happy” a lui Pharrell Williams este leacul.
Mai bine de două treimi din cei chestionați spun că le place să asculte muzică atunci când nu se simt bine și 81% (4 din 5 britanici) spun că s-au simțit mai bine ascultând muzică.
Hit-uri ale lui Bob Marley, Robbie Williams și Michael Jackson sunt în acest top.
ComRes a realizat acest sondaj pentru BBC Radio 2, în perioada 26 septembrie – 5 octombrie (2014).
sursa ComRes
Aripioare de pui cu gust de inimă frântă la KFC
Tan Shen este o tânără asiatică de 26 de ani, care trăiește în Chengdu, în provincia Sichuan din China. Într-o zi s-a despărțit de iubitul ei și, în drum spre casă, s-a oprit într-un KFC. Și acolo a rămas! A stat o săptămână întreagă.
Inițial, s-a gândit să intre să mănânce niște aripioare de pui. Adevărul e că și eu mănânc atunci când sunt deprimată sau nervoasă…
„Nu am plănuit să rămân acolo atât de mult timp, vroiam doar niște aripioare de pui. Dar odată ce-am intrat și am început să mănânc, am hotărât că am nevoie de timp să mă gândesc. Nu vroiam să mă întorc acasă unde aveam atâtea amintiri cu el.” – spune Tan Shen.
KFC-ul acela era unul deschis non stop și se lucra în ture, așa că a durat vreo două zile până când angajații și-au dat seama că au o clientă, la rândul ei, non stop. Când au întrebat-o dacă e ok, le-a răspuns că are doar nevoie de timp să se gândească la ceva și a mai comandat niște aripioare și o porție mare de cartofi prăjiți.
Tânăra domnișoară Tan a hotărât să părăsească fast food-ul după o săptămână, când deja presa locală începuse să scrie despre ea. „Și oricum mă săturasem de atâta pui, așa că n-avea sens să mai stau acolo” după cum spune.
Așa că și-a sunat angajatorul și a demisionat (inițial își luase liber din motive medicale) și a plecat la părinții ei din Quingdao.
Angajații KFC îi duc lipsa acum – „Ne-a făcut munca mai interesantă, cu siguranță” spune Jiang Li Lung, de la KFC-ul care i-a schimbat destinul tinerei.
Nu știu dacă povestea este adevărată sau este pur și simplu una de marketing. Nu știu nici dacă e una amuzantă, deși zău că prima mea reacție a fost să râd. Avem cu toții imprimată genetic o urmă de sadism.
Să fie o poveste tristă? Până la urmă, de ce ar fi tristă? Orice hotărâre necesită un timp de gândire și de cele mai multe ori e nevoie de măsuri radicale ca să poți trece peste tristețe. Și… se poate! 🙂
Șosete cu bine de la #casaronald
Fundaţia Ronald McDonald a fost înfiinţată în România în anul 1998.
După patru ani s-a decis construirea primei Case Ronald McDonald. Și s-a și reușit acest vis frumos, prin proiectul „Ziua Universală a copiilor la McDonald’s”. Casa Ronald McDonald vine în ajutorul părinţilor copiilor din provincie care sunt internaţi la Spitalul de Copii Grigore Alexandrescu. A urmat Timișoara, iar astăzi micuţii aflaţi în tratament la Spitalul Louis Ţurcanu trec mai uşor peste griji alături de părinţii lor. Și s-a mai întâmplat ceva – a fost deschisă secția de oncologie-hematologie pediatrică la Spitalul Clinic Judeţean Mureş, din Târgu Mureş. Acest proiect a fost dedicat atât salvarii vieţilor copiilor diagnosticaţi cu cancer, cât şi ajutorării familiilor acestora. Detalii despre toate aceste proiecte, găsești AICI.
Mâine, 15 octombrie 2014, se implinesc 40 de ani de la deschiderea primei Case Ronald (în Philadelphia). În toată lumea, dungile alb-roșii vor spune povești de bine.
Eu am pentru tine trei perechi de șosete… cu bine! De la Ronald! Și mai am și două hashtag-uri unde poți să arăți că îți pasă: #casaronald și #forRMHC .
Ca să fie mai clar:
1. Comentează pe blog (și un simplu ”vreau” e suficient) și primele trei comentarii (3) înseamnă câte o pereche de șosete (Da! Am trei perechi de șosete, ediție limitată de la Ronald, de dat 😉 );
2. Sărbătorește mâine cu Ronald pe #casaronald și #forRMHC;
3. DONEAZĂ!
Stop – Refresh – Start
Eurovision 2014 ne vinde bărbi
„This night is dedicated to everyone who believes in a future of peace and freedom” – Conchita Wurst (declarația după câștigarea trofeului Eurovision 2014)
Și acum, să ne imaginăm o Conchita Wurst fără barbă. Să ni-l imaginăm pe Tom cântând ”Rise like a Phoenix”.
Mai crede cineva intr-un viitor al păcii și al libertății? NU? Nimeni? Aaaa, ce dezamăgire…
Mai crede cineva că melodia Austriei este extraordinară, că vocea Conchitei este ceva nemaiauzit? NU? Nimeni?
Eurovision este un concurs muzical. Este Eurovision Song Contest. Așa era odată, cel puțin. Mai nou, a devenit un fel de ”ce mai vrea Europa să arate că este” sau unde vrea EBU să facă următorul Eurovision.
”Uite Rusia, noi în Europa suntem buni și toleranți, nu ca tine! Rușinicăăăă! Huă! Huă!”
Apropo, oribile huiduielile din sală! Peace and freedom, my ass! Să huiduim rusoaicele pentru că sunt din Rusia, iar noi sancționăm Rusia la Eurovision pentru ce face Putin cu Rusia lui, nu pentru ce se cântă pe scenă. Fetele n-au fost cine știe ce, dar nici francezii n-au fost și pe ei nu i-a huiduit nimeni.
Mai bine facem Eurovision War Contest, venim cu trupele și…
Conchita nu a renăscut ca pasărea Phoenix după Eurovision. Nici Europa n-o să renască, asta sper că e clar.
Cine a câștigat? Austria și EBU.
Ca să nu existe dubii… nu am o problemă cu Conchita ori cu barba ori cu transexualii. Este chiar un tip foarte simpatic. Doar că am o aversiune teribilă față de ce a devenit ”marea familie europeană”, aia care mereu trebuie să demonstreze ceva, care arată că e, vezi Doamne, tolerantă, când de fapt nu e (americanii râd cu lacrimi cred, ăia care nu merg la biserică – ăia care merg, au pus de-o sectă), aia care mereu ”votează” cu vecinii și prietenii, aia care mereu crede că e ok să ignori dintr-o poziție confortabilă țările mici, surorile mai sărace. Europa nu e tolerantă cu noi, oamenii săraci, că avem barbă sau nu!
Melodia ”Rise like a Phoenix” nu mi-a spus altceva înafară de faptul că aduce într-o mică măsură, căci nu se poate compara, cu Jesus Christ Superstar, capodopera lui Andrew Lloyd Webber și Tim Rice. În rest, nimic.
Vocea – nu se poate spune că este mai bună decât a Paulei Seling! Despre vocea Paulei, nu vorbim deloc, deloc??? Hai să nu fiu subiectivă, hai să aleg altceva. Suedia, de exemplu. Sanna Nielsen era favorită la casele de pariuri.
Versurile – zero barat!
”Waking in the rubble
Walking over glass
Neighbors say we’re trouble
Well that time has passed
Peering from the mirror
No, that isn’t me
Stranger getting nearer
Who can this person be
You wouldn’t know me at all today
From the fading light I fly
Rise like a phoenix
Out of the ashes
Seeking rather than vengeance
Retribution
You were warned
Once I’m transformed
Once I’m reborn
You know I will rise like a phoenix
But you’re my flame”
Restul versurilor continuă în același ton de grădiniță. Poate să cânte cineva refrenul? Mai ține cineva mine, melodia?
E cool, în schimb, să te dai open minded. Să aperi ideea. Dar ce aperi de fapt, ce?
Eurovision NU este despre pace, libertate, toleranță sexuală, gay, transexuali, Rusia, whatever. Eurovision este despre muzică. Cel puțin, aici trebuie să revină.
Olanda merita primul loc, din acest motiv. Austria merita un loc în primii 20, dar în niciun caz primul.
Cât despre noi… Paula Seling și Ovi s-au prezentat impecabil, melodia a fost una care trebuia să se situeze printre primele, pentru că a fost susținută de vocea Paulei și de un show bun. Dacă scria Austria pe noi, eram pe podium.
Deci, ce să vezi, Conchita? Pacea și libertatea pe noi, ca români, nu ne ajută deloc… Că pe noi scrie România, nici atât!
Puncte pentru România:
12 puncte din partea Moldovei
8 puncte de la Malta, Israel, Austria și Spania,
6 puncte de la Azerbaidjdan,
5 puncte din partea Belgiei și Italiei,
4 puncte de la Macedonia, Norvegia,
2 puncte din partea Irlandei,
1 punct de la Belarus și Portugalia.
România – locul 12.
Este prima oară, în mulți ani, când nu voi mai asculta melodia câștigătoare Eurovision din proprie inițiativă. Și nu din cauza Conchitei. Nicidecum.
Îmi aduce mai multă liniște și mai multă senzație de libertate melodia Olandei. Pentru mine, aceasta este adevărata câștigătoare Eurovision 2014.
Aplicații contra cost în Google Play
Google a dat undă verde dezvoltatorilor de Android din România pentru aplicații și jocuri contra cost în Google Play.
Dacă aplicațiile deja publicate au fost oferite gratuit, de acum există și pentru acestea posibilitatea monetizării prin vânzarea de produse în aplicație („in-app”) sau introducerea de abonamente.
Noile aplicații se pot publica contra cost accesând consola dezvoltatorului și deschizând un cont de comerciant în Google Wallet.
Google Play este accesibil în 130 de țări, iar numărul din care se pot publica aplicații contra cost este, acum, de 45.
Până acum, monetizarea aplicațiilor românești prin Google Play se putea face doar prin intermediari.
Unde vrei să mergi în vacanță / concediu?
O agenție online de turism (Holiday Hypermarket, din UK) a făcut un sondaj și a descoperit că femeile vor să plece departe de casă, în vacanță, iar bărbații vor mai aproape.
Top destinații femei:
1. Thailanda
2. Caraibe
3. Florida
4. Mexic
5. Maldive
Top destinații bărbați:
1. Turcia
2. Maiorca
3. Insulele Canare
4. Egipt
5. Italia
Două treimi dintre bărbații britanici vor o vacanță de 10 zile, iar femeile vor vacanțe de două săptămâni. În ceea ce privește destinația, femeile au decizia, caută discounturi și aranjează ce e de aranjat.
În urma sondajului, una dintre concluzii a fost că ”spiritul de aventură al femeilor este în creștere”.
Pe naiba!
Femeile vor să plece cât mai departe de casă, pentru că vor să simtă că sunt în vacanță, nu e nimic științific aici. Nu e, domnule, spirit de aventură, vor doar să scape de spalat vase, haine, de stresul ”noi ce mai mâncăm azi”, de ”nu ne place, vrem acasă” al copiilor și de altele și altele. Cu cât ești mai aproape de casă, cu atât te deconectezi mai puțin și basta! Dacă ești aproape, te poți întoarce mai devreme. Și nu vrem asta!
Normal că femeile vor cât mai mult în vacanță. Nu e nimic științific aici, again! E singura șansă pe an, doar n-o să o rateze. Evident că vor să fie perfectă, caută, fac planuri și vor. Bine ar fi ca și bărbații (sau altcineva?) să nu se trezească vorbind ”a, e prea mult să stăm 10 zile”, ”a, e prea mult o săptămână, n-avem ce face atâtea zile acolo”. Ce-o fi cu oamenii ăștia care spun că se plictisesc în vacanță???!!! Nu vine și la mine cineva să întrebe ”vrei o lună în Maldive?” Vă dați seama, o lună de: nu vase, nu mașină de spălat, nu școală, nu grădiniță, nu trafic, nu bucătăreală, nu fă patul-strânge patul… doar leneveală, soare, plajă, apă și, mai ales, restaurante. Mănânc suficient ce fac eu acasă. O fii rău să văd ce mai gătesc și alții?
Bine, acum că m-am răcorit, am și două întrebări:
1. De ce orice sondaj trebuie să aibă concluzii savante, complicate, complexe și parapsihologice? De ceeeeeeee e e e e e e e e
2. Unde vrei să mergi în vacață – aproape sau departe de casă? Hai să facem planuri.
Răspund eu prima la întrebarea numărul doi, că cea de la numărul 1 ține de retorică și se întoarce ca ecou:
Vreau în vacanță departe, dar mereu am bani de aproape 😀 .
Dacă ar fi, aș alege așa: Africa de Sud, Australia, Maldive, Bora Bora, Groenlanda. Nu mi-a crescut brusc ”spiritul de aventură”, ci le-am ales pentru că avem o planetă frumoasă și o viață! Și sunt DEPARTE!
Etali Safari Lodge Africa de Sud
Makepeace Island
Bora Bora
Conrad Rangali Islands Underwater Resort Maldive
The Blue River Groenlanda
Aștept răspunsurile voastre. 🙂
Minus 237 kg în 18 luni
Știți oamenii aceia care zic mereu că țin cură de slăbire și-aleargă pe bandă în fiecare zi, dar nu slăbesc niciodată?
Eu am câteva exemple.
E posibil ca unii să nu poată să slăbească oricât ar încerca (chiar cred că nu te pui cu genetica în unele cazuri), nu neg asta, dar bănuiala mea e că 99% din categoria descrisă mai sus e că aceștia se ocupă mai mult cu PR-ul decât cu sportul și dieta.
Pentru ei și pentru cei care nu cred că se poate, fiind în faza de depresie, am găsit o poveste care nu este doar PR.
Justin și Lauren Shelton sunt doi americani care au luptat cu obezitatea și au reușit. Un exemplu de voință pentru toți, fie că avem sau nu probleme de greutate. Un exemplu că poți să reușești în lupta cu kilogramele. Lupta lui Justin și Lauren a durat 18 luni. Psihologic, încă n-au câștigat-o. Încrederea în sine și faptul că încă se mai văd așa cum au fost obișnuiți să se vadă înainte sunt alte provocări din care trebuie să iasă învingători.
Justin Shelton – 27 de ani – cântărea 268 de kilograme
Lauren Shelton – 26 de ani – cântărea 154 de kilograme
Justin Shelton cântărește în prezent 111 kg (la o înălțime de 1,82 m)
Lauren Shelton cântărește acum 74 kg
Da, în ambele fotografii sunt aceleași persoane. De fapt, asta mi se pare și mai incredibil.
Povestea lor:
sursa huffingtonpost.com
Happy International Day of Happiness!
Ziua fericirii!
Aaaaaa! Cum putea să fie altfel, dacă nu chiar în prima zi oficială de primăvara. Ziua în care 24 se împarte numai la doi. 🙂
Să zâmbim animalelor!
Quokka – ”cel mai fericit animal de pe planetă”. Trăiește în Australia și nu doar că ne face să zâmbim, zâmbindu-ne mereu, dar este și extrem de prietenos! (poza furata de aici )
„Alergăm după fericire până departe, fie pe mare, fie pe uscat, dar fericirea e aici, aproape.” – Quintul Horatius Flaccus
Să cântăm!
Muzica dă o stare de bine!
Lou Bega – Mambo No. 5
Michael Franti & Spearhead – Say Hey (I Love You)
Katrina & The Waves – Walking On Sunshine
Bobby McFerrin – Don’t Worry Be Happy
R.E.M. – Shiny Happy People
James Brown – I Feel Good
Sandi Thom – I Wish I was A Punk Rocker
Mat Kearney – Hey Mama
If You’re Happy and You Know It!
Wes – Alane
Jessie J – Who’s Laughing Now
Jimmy Cliff – I can see clearly now
U2 – Beautiful Day
Pharrell Williams – Happy
Să învățăm!
Gramatica dă o stare de bine! 😀
Substantivul românesc fericire este o schimbare a categoriei morfologice a formei lungi a infinitivului verbului a ferici, fericire. Acesta, la rândul său, este un derivat al adjectivului ferice.
Adjectivul românesc ferice este moștenit de limba română din latină fēlix, felīcis: „roditor”, „cu succes”, „fericit”, „ferice”, „norocos”, „aducător de noroc”, „de bun augur”, „propice”, „salutar”, „care te fericește”, „delicios”, „încântător”, „bogat”, „favorabil”, „fecund”, „priceput”, „talentat”.
În limba română, dar și în alte limbi neolatine, a fost moștenită forma de acuzativ singular, în cazul de față, felīcem, urmând legile fonetice cunoscute: căderea consoanei finale „-m”, trecerea lui „-l-” intervocalic la „-r-”.
Să zâmbim!
”Zâmbetul e ca ștergătorul de parbriz: nu oprește ploaia, dar îți permite să îți vezi de drum.” – Jeanne Wasbro
Să ”Știați că…”!
Medicii susţin că omul zâmbește încă de la “vârsta” de 6 săptămâni.
Să dansăm!
Să ne recităm fericirea!
…
Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
– Ce bine că ești, Nichita Stănescu
Să pictăm fericirea!
Marc Chagall – Aniversarea (1915)
Să avem o zi a fericirii… fericită!
Happy International Day of Happiness!
🙂
mariaisopescu 