Poveste de amor cu medici din Texas

Doctorița Ana Gonzales-Angulo a fost găsită vinovată de agresiune gravă și a fost condamnată la 10 ani de închisoare, după ce procurorii au demonstrat că aceasta îi strecura doctorului George Blumenschein, etilenglicol în cafea. Etilenglicolul ăsta e o substanță chimică ce se găsește în compoziția antigelului și are gust dulce. (smart!)
George s-a bucurat de această sentință – ”justice has been served” a spus la sfârșitul procesului.

inculpata

Povestea pe scurt
Ana Gonzales-Angulo are 43 de ani și George Blumenschein are 50. Amândoi sunt medici oncologi, savanți de renume la prestigiosul Anderson Cancer Center din Houston.
Prietena lui George a mărturisit în instanță că a suspectat faptul că amanta face chestii necurate, dar i-a fost frică să meargă la autorități. (da, Ana Gonzales-Angulo era amanta)
Evette Toney, cum o cheamă pe fată, a povestit despre cum a aflat că iubitul ei George avea o aventură cu cercetătoarea de la cunoscutul institut din Texas.
Procurorii, la rândul lor, au completat faptul că Ana i-a făcut-o lui George după ce a aflat că idiotul a ales-o pe nemernica de Evette, în locul ei! Nu chiar cu aceste cuvinte, desigur.
Otrăvirea asta a lăsat urme adânci în rinichii Don Juan-ului, zic medicii care l-au tratat. Ilustra a pledat „nevinovat” și putea să se aleagă cu închisoare pe viață!
Trei observații:
Hai, domnule, pentru atâta lucru, închisoare pe viață?!
Ce fac prea multe Grant-uri din om!
Ntz, ntz! De când nu se mai poartă „vitrionul”???

sursa abcnews.go.com

Dragă surioară.

Hai că e cazul să scriu şi eu un post inspiraţionalo-motivaţionalo-vax-albina.  Mi-am pus şi ochelarii fără dioptrii cu rame bleu, sunt cool, ce naiba! O să am succesuri, presimt.

Am o soră vitregă. Nu e vitregă că e rea. E vitregă că aşa se zice. N-a făcut-o mama, a făcut-o numai tata (în ceea ce mă priveşte).

Eu o iubesc, ea mă iubeşte. Mă rog… Adică nu mă rog, stau şi cuget.

Stăteam şi mă gândeam că dacă aş face o medie, n-aş putea să spun că ne-am văzut o dată pe an de când a apărut pe lume. Cu toate astea ne înţelegem foarte bine. Poate şi pentru că n-avem nimic de împărţit. Aşa ştiu eu mai nou, că dacă ai ceva de împărţit cu cineva din neam, s-a dus dracu „sângele apă nu se face”. Se face sevă de mătrăgună, vă zic!

Aşa… Unde eram?

A!

Deci nu ne vedem. Bine, inspiraţional sau ce?

Acum ar trebui să vină motivaţionala care să facă cititorul de blog să reacţioneze, să sară cu comentarii şi să ajute bietele surori sisters să se vadă mai des. Musai şi-un loc mai sus în Zelist!

Cum aş putea să am o relaţie mai apropiată cu sora mea? Voi ce aţi face dacă vi s-ar întâmpla vouă nenorocirea?

Rog psihologii să se abţină, pentru că deja am o soluţie. M-am gândit să-i scriu o scrisoare… pierdută.

„Dragă surioară,

Te rog să ne vedem mai des, ochii care nu se văd se uită. Nu ştiu ce să mai fac. Am scris până şi pe blog despre asta…

A ta,

Maria.”

PS: Mulţumesc pentru înţelegere.

Acesta este un pamflet „foarte subtil”, inspirat de ce vi s-a întâmplat şi vouă – să citiţi prostii pe net, fără să ştiţi de ce. (şi mie)

WTF???!!!