Și pe voi vă sună de la bancă?

De anul acesta, una din băncile la care am un credit a ales să apeleze la o firmă care are niște oameni care chipurile te sună să-ți aducă aminte că ai întârziat plata. Bine, pe majoritatea clienților bănuiesc că îi sună să le comunice că trebuie să ajungă la bancă în secunda aceea să achite rata.

Nu-mi dau seama cât de eficiente sunt astfel de firme, dar sunt curioasă. Așa că, dacă ai o statistică, te rog.

De când s-a înființat serviciul ăsta, am avut tot felul de convorbiri cu domnii și doamnele angajate. Știu, fără nicio vină. Pe unii îi enervează, pe mine mă amuză machiavelic. (Ha ha ha…)

De cele mai multe ori am avut niște conversații demne de Urmuz.  O redau pe cea de ieri.

– Bună ziua.

– Bună ziua.

– Vream să vă anunțăm că aveți o datorie de …. la banca ……

– Da, știu.

– Când o să o achitați?

– Până la data de….

– Da, notez aici… Știți, v-am mai sunat și nu a răspuns nimeni.

– Posibil. Dacă sunt ocupată, căci știți, am un serviciu și alte lucruri de făcut, nu răspund.

– Da, sigur. Când vedeți că v-am sunat, puteți după aceea să ne sunați dumneavoastră?

….. A? ……. Să… Ceeee?

– Trebuie să vă spun că nu o să fac asta niciodată.

– Dar alt număr de telefon mai aveți?

– Nu, o zi bună!

3013588-inline-dog-phone

Anunțuri
Și pe voi vă sună de la bancă?

Nu mai semnați hârtii, aiurea!

Nu e prima oară când mi se cer numele și semnătura sub diferite pretexte, pe niște foi cu un tabel no name făcut în Word. Mai mereu, cei care de obicei cer aceste lucruri, nu au nici uniformă, nici legitimații, nici vreun ecuson cu ceva identificabil.

– Bună ziua! Veniți la vot? Facem un sondaj.

– Bună ziua! Da, vin la vot.

– Cum vă numiți?

ZBANG!

1. De când e nevoie de nume și semnătură când participi la un sondaj?

2. Dar matale cine ești și unde stai?

3. Nu semnez ciorne sau orice altceva neoficial, neparafat – NU semnez tabele pe stradă!

Erau oamenii de campanie, dacă îmi permiteți să-i percep așa, ai unui anumit candidat. Sau… candidată.

Pretextul ăsta cu „facem un sondaj” mă lovește mereu în moalele capului. Mai ales când trebuie, ca în cazul de față, să explic celor trei bărbați din fața mea de ce nu mă legitimez verbal și nici nu dau o semnătură. Căci da, m-au întrebat.

Unde mai pui că domnii, inițial, am crezut că sunt de la RADET și au intrat în curte să repare ceva. Apoi, când s-au apropiat mai mult, mi-a zburat gândul instantaneu la niște haine mai vechi de le am prin casă.

Oamenii ăștia de campanie arătau rău. Rău de tot. Atât de rău că, dacă era mai întuneric afară, eram sigur cu degetele pe tastele 112!

Papornițele de unde au scos pliantul în care, culmea, se vorbea despre o Românie frumoasă (!!!), erau vai și-amar. Una era binecunoscuta sacoșă verde Mega Image.

Acum s-a întâmplat să fie povestea legată de campania electorală. Dar sunt nenumărate situații în care mă confrunt cu sprâncene ridicate, priviri ce-aruncă blesteme sau, din contră, exagerat de compătimitoare, ori chiar cu celebrul „Haideți doamnă, că nu se întâmplă nimic. E doar o hârtie!”. N-o mai lungesc.

GHIDUL SEMNĂTURII

1. Semnătura se dă din proprie inițiativă, nu că-ți cere imperativ cineva asta. (exceptând cazul în care chiar ai un pistol la tâmplă… nu știu ce-ar trebui să faci)

2. Nu semna fără să citești.

Mulți s-au trezit după ce-au semnat cu bancile că au niște clauze nasoale. Nasoool!

3. Nu semna sub presiunea timpului.

„-Haideți doamnă că mă grăbesc!” NOPE

4. Nu semna orice prostie!

5. Nu te văita după ce ai semnat ceva. Pentru că… punctul 1.

6. Nu-ți lua semnătura la mișto. Te va lua și ea la un moment dat.

„- Ce mare chestie… Am semnat și eu așa…” Ai auzit asta, nu? Îmi vine să-i omor pe ăștia!

7. Dacă nu ți-a dat până acum prin cap, fă-ți o semnătură greu imitabilă.

Știu pe cineva care se semnează „ X Y” (am schimbat inițialele, de discretă ce sunt). WTF?!?!

8. Ești cum te semnezi.

9. Fă-ți două semnături: una de scârbă (pentru condica de prezență sau tabelul de la urna de vot, gen) și una oficială pentru documente. Preferabil, cea de-a doua, să fie chiar mai frumoasă ca tine.

10. Nu-i mai lăsa pe alții să te semneze!

Așadar, FFFFF Important:

Nu orice zboară se mănâncă, nu orice hârtie se semnează!

ÎNȚELEGI????!!!!!

PS: Doamna candidat, dacă tot mergeți des la shopping, luaȚ și pentru oamenii de campanie niște țoale că-s vai și-amar.

 

 

 

Nu mai semnați hârtii, aiurea!

Bohemian Rhapsody te vindecă de boli

Sunt răcită. Ce să fac? Să pun pe facebook un status, să cer ajutor și să mă trezesc cu tot felul de rețete cu ghimbir, sirop de ceapă și alte ”naturale” imposibil de digerat? Meh…

Și uite-așa, din filă în filă pe www, „de ședere”, am găsit leacul perfect – muzica!

Pare un clișeu, dar uite că nu e. Habemus cercetare!

S-a făcut un studiu pe 2000 de britanici (2009, mai exact), dintre care 90% au răspuns că muzica îi face să le mai treacă amocul atunci când sunt bolnavi sau au vreo problemă personală.

Li s-a prezentat și o listă cu 10 cântece care le face bine și aleasa este –  „Bohemian Rhapsody”, Queen. Au votat-o o treime din bărbații chestionați și 1/4 dintre femei.

Totuși, în topul femeilor se află pe primul loc Abba cu ”Dancing Queen”, căci… ”Queen bee syndrome”, deci explicabil. 😀

39% dintre respondenții de la 65 de ani în sus spun că muzica clasică le face bine. Pentru cei mai tineri ”Happy” a lui Pharrell Williams este leacul.

Mai bine de două treimi din cei chestionați spun că le place să asculte muzică atunci când nu se simt bine și 81% (4 din 5 britanici) spun că s-au simțit mai bine ascultând muzică.

Hit-uri ale lui Bob Marley, Robbie Williams și Michael Jackson sunt în acest top.

sursa ComRes
sursa ComRes

ComRes a realizat acest sondaj pentru BBC Radio 2, în perioada 26 septembrie –  5 octombrie (2014).

sursa ComRes

Bohemian Rhapsody te vindecă de boli

Ploaia… acest Murphy undercover

Sunt câteva chestiuni nediscutate despre ploaie. Cum ar fi, să le spunem, „legile ploii”, ori ca în titlu. Să vă explic:

  1. Ieși din casă și picură. Puțin. Te gândești „aia e, o să se oprescă, nu mă întorc din drum după umbrelă… o să am ghinion.”. Mergi 100 de metri – începe să plouă cu spume, dar ești prea departe pentru a te întoarce și a accepta ghinionul oricât de mare se prezintă. Înainte, tovarăși!
  2. Șoferii, când plouă, devin intoleranți la culoarea roșie. Doamne ferește să prindă roșu la semafor! Bagă viteză, stropesc tot ce prind în cale, să nu cumva să aiba 100 de ani de ghinion sau cine știe ce, dacă se pune ROȘU. Trebuie neapărat să apuce verdele, vă zic! E o cutumă acceptată. Nici nu știu de ce am adus-o în discuție!
  3. Când plouă, se dă peste cap sistemul de dezaburire a geamurilor, indiferent de marca mașinii. „Nu se vede nimic! Cu Dumnezeu înainte! Cu Daniel ÎPS! Cu sfinții și rugăciunile și…” Nici nu vezi cine conduce, dacă ești pieton și nici ei, Șoferii cu Ș mare, nu văd dacă e cineva sau nu pe stradă.
  4. Taxiurile nu merg pe ploaie. Taxiurile sunt pentru zilele frumoase când e soare și n-are nimeni vreo urgență. Când totul e chill și n-avem probleme. Și centralistele știu asta, că e regulă (nu?) și țin liniile ocupate. Nici măcar n-apuci să auzi că sună la 0219***, căci… plouă!!!
  5. Traffic jam. Ambuteiajele vin odată cu ploaia. Există o explicație matematică, sunt convinsă, dar nu stau să găsesc necunoscutele acum. Am mai încercat.
  6. Când plouă, poți să descoperi cu ușurință cât de bine s-a turnat asfaltul. E sau nu că știi exact câte gropi sunt pe strada pe care mergi după numărul de bălți?
  7. Niciodată n-ai umbrela la tine când plouă, dar asta e veche.
  8. Vezi că plouă, știi că e toamnă – „Unde naiba am pus ghetele alea?”. Dacă ai o urgență, chiar dacă e toamnă de o lună și ceva, nu le găsești.
  9. Când plouă, „fericiții cu umbrele” merg agale, ocupă tot trotuarul și fac mișcări greu de anticipat dacă ai neșansa să te afli în spatele lor. De parcă ar fi într-o societate secretă a oamenilor cu umbrele și tocmai participă la o competiție versus oameni fără umbrele. Meh.
  10. Nu găsești un taxi, iei metroul. Și uite așa, cu soluția salvatoare în vârf de băț, descoperi că la metrou se coboară în viteză și dând din coate, dacă n-ai umbrelă. Mai ales dacă ești fleașcă. De ce să te mai atingă cincizeci de stropi în plus?

La drum de seară o să plouă. E… ȘTIAM! Not!

black umbrella

Ploaia… acest Murphy undercover

Unde vrei să mergi în vacanță / concediu?

O agenție online de turism (Holiday Hypermarket, din UK) a făcut un sondaj și a descoperit că femeile vor să plece departe de casă, în vacanță, iar bărbații vor mai aproape.

Top destinații femei:

1. Thailanda

2. Caraibe

3. Florida

4. Mexic

5. Maldive

Top destinații bărbați:

1. Turcia

2. Maiorca

3. Insulele Canare

4. Egipt

5. Italia

Două treimi dintre bărbații britanici vor o vacanță de 10 zile, iar femeile vor vacanțe de două săptămâni. În ceea ce privește destinația, femeile au decizia, caută discounturi și aranjează ce e de aranjat.

În urma sondajului, una dintre concluzii a fost că ”spiritul de aventură al femeilor este în creștere”.

Pe naiba!

Femeile vor să plece cât mai departe de casă, pentru că vor să simtă că sunt în vacanță, nu e nimic științific aici. Nu e, domnule, spirit de aventură, vor doar să scape de spalat vase, haine, de stresul ”noi ce mai mâncăm azi”, de ”nu ne place, vrem acasă” al copiilor și de altele și altele. Cu cât ești mai aproape de casă, cu atât te deconectezi mai puțin și basta! Dacă ești aproape, te poți întoarce mai devreme. Și nu vrem asta!

Normal că femeile vor cât mai mult în vacanță. Nu e nimic științific aici, again! E singura șansă pe an, doar n-o să o rateze. Evident că vor să fie perfectă, caută, fac planuri și vor. Bine ar fi ca și bărbații (sau altcineva?) să nu se trezească vorbind ”a, e prea mult să stăm 10 zile”, ”a, e prea mult o săptămână, n-avem ce face atâtea zile acolo”. Ce-o fi cu oamenii ăștia care spun că se plictisesc în vacanță???!!! Nu vine și la mine cineva să întrebe ”vrei o lună în Maldive?” Vă dați seama, o lună de: nu vase, nu mașină de spălat, nu școală, nu grădiniță, nu trafic, nu bucătăreală, nu fă patul-strânge patul… doar leneveală, soare, plajă, apă și, mai ales, restaurante. Mănânc suficient ce fac eu acasă. O fii rău să văd ce mai gătesc și alții?

Bine, acum că m-am răcorit, am și două întrebări:

1. De ce orice sondaj trebuie să aibă concluzii savante, complicate, complexe și parapsihologice? De ceeeeeeee e e e  e  e   e   e     e

2. Unde vrei să mergi în vacață – aproape sau departe de casă? Hai să facem planuri.

Răspund eu prima la întrebarea numărul doi, că cea de la numărul 1 ține de retorică și se întoarce ca ecou:

Vreau în vacanță departe, dar mereu am bani de aproape 😀 .

Dacă ar fi, aș alege așa: Africa de Sud, Australia, Maldive, Bora Bora, Groenlanda. Nu mi-a crescut brusc ”spiritul de aventură”, ci le-am ales pentru că avem o planetă frumoasă și o viață! Și sunt DEPARTE!

Aștept răspunsurile voastre. 🙂

Unde vrei să mergi în vacanță / concediu?

Sărbătorile sunt obositoare!

Întâi te pregătești.

Primul pas – curățenie generală!

(Asta dacă nu te-ai chinuit cu ceva timp înainte să găsești o excursie care să te ”scutească” de calitatea de gazdă. Nici cu vacanța nu-i o afacere. De cele mai multe ori e obositor la culme să te opintești în a găsi oferte bune.)

După curățenia generală, cumpărăturile. Stai și fă liste peste liste, pe care le modifici și le modifici, ba pentru că prețurile din târg nu corespund cu socoteala de-acasă, ba pentru că musafirii azi zic că vin, mâine că nu mai vin.

Gătește! Stai lângă aragaz și cuptor, transpiri, nădușești, tai, coci, speli. Apropo de asta, am un sfat important – niciodată să nu lăsați recipientul de plastic al robotului de bucătărie nespălat timp de o oră. Eu nu l-am lăsat, l-am uitat, ceea ce a fost la fel de grav.

Primește musafirii! Zâmbete și veselie după cel puțin o săptămână de șmotru și fâțâială! Mda… Câte un Oscar pentru toate mamele din lume!

Mergi în vizită! Nu, nici macaraua parcă nu m-ar mai ridica în ziua în care trebuie să vizitez pe cineva. Din vizită vii mai obosit! 😀

Găsește minutele în care să fii cu tine! Obositooooooor!!! Obositor până la Dumnezeu să cauți minutele alea! Când le găsești, dacă le găsești, trec mai repede ca un căscat.

Strânge, fă curat din nou! Normal! Ți-a plăcut că arăta casa frumos, ghici ce? S-au terminat sărbătorile. Paștele-i gata în trei zile, chiar dacă ai muncit ca apucata șapte zile sau mai bine, pentru asta. Dacă ai și copii, pune mâna și pregătește-i pentru școală, că domnul ministru a lovit fără milă anul ăsta – fleoșc trei zile din cinci de școală, săptămâna asta! Așa… în mijlocul săptămânii. Să fie primit!

Mi-e somn!

avertisment

Sărbătorile sunt obositoare!

Kyle Coleman a învins tăcerea prin muzică

Kyle si Caroline
Kyle si Caroline

Kyle Coleman este autist. A fost diagnosticat la vârsta de 3 ani și, imediat după aceea, nu a mai vorbit. Deloc. Niciun cuvânt, nicio propoziție.
La 6 ani i-a uimit pe toți când a început să cânte o melodie de Crăciun – Walking in the Air. După scurt timp, n-a mai cântat, n-a mai fredonat nimic. S-a retras din nou în spațiul personal.
După ani de tăcere, mama sa l-a dus într-un centru de terapie prin muzică. Caroline își amintește cum s-au întors acasă și Kyle s-a dus în camera lui, și-a pus CD-urile preferate, a început să cânte și chiar să se acompanieze la claviatură.
Era în 2009.
În 2012, încurajat de terapeut și de mama sa, Kyle a înregistrat la un studio local primul său album de coveruri după piesele indie preferate.
În 2014, pe 2 aprilie, Kyle Cleman a lansat cel de-al doilea album, de data aceasta cu compoziții originale, o colaborare între producătorul John Carter and Caroline Coleman, majoritatea versurilor fiind scrise de mama sa.
Beyond the Syntax este un album care vorbește despre dificultățile celor diagnosticați cu autism de a se exprima în cuvinte, iar data debutului a fost aleasă special pentru a coincide cu Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului. Tot atunci a fost lansat și primul videoclip, al piesei Standing on Solid Ground, pentru care Kyle și-a depășit limitele din nou și a filmat câteva cadre pe o stradă aglomerată din apropierea casei, lucru la care nimeni nu ar fi sperat acum câteva luni.
Cred că, aflând această poveste, ascultând muzica lui Kyle Coleman, ar trebui ca noi să fim acum cei care tac. Ar fi extraordinar dacă măcar câțiva ar ști să și asculte…

Kyle Coleman

Kyle Coleman a învins tăcerea prin muzică