Prostul a învins! Felicitări!

Din greşeală am citit atâtea prostii în câteva zile, încât… nici nu mai zic încât ce; orice aş spune e nesemnificativ. Sau poate nici nu mai sunt în stare să spun încât ce şi oricum nu contează, pentru că îmi dau seama că fac parte din cantitatea aia neglijabilă care poate să moară, care trebuie să moară – prostul a învins!

„Din greşeală” înseamnă de fapt că vroiam să ascult păreri, că vroiam să ştiu ce opinii au ceea ce se cheamă azi „influenceri”, oamenii care prin ideile lor pot mişca, pot atinge mentalităţi, să ascult dezbaterile de la tv, să citesc articole de presă (cu tot cu comentarii), să ştiu ce vrea clasa politică de la mine, să înţeleg oamenii care au legi şi instrumente de stat la degetul mic, să fiu un om informat înainte de a vorbi. Mi s-a luat!

Asta e ţara în care îmi cresc copiii învăţându-i să fie corecţi, buni, să iubească şi să respecte, să facă performanţă, să cânte imnul, să-şi iubească ţara, să iubeasca omul, animalul, natura şi viaţa, să fie pregatiţi drept şi frumos pentru un viitor în ROMÂNIA???

Desigur, sunt şi excepţii, dar toate în categoria aia „neglijabilă”, care n-o sa ajungă niciodată să schimbe nimic, prin oricâte zbateri ar trece… Cum spuneam, prostul a învins. Nu văd cum aş mai putea avea vreo şansă în luptă, ca român. Să fii erou în România e un fel de sinucidere asumată. Nu, mersi!

Îmi mai rămâne opţiunea de a mai lupta ca om. Ca om, da! Ca om, nu depun armele, lupt în continuare, dar nu mai vreau să stau să încasez sau, mai exact, să stau doar să încasez pe acelaşi teren. Nu poţi să lupţi la infinit în smoala şi ceaţă!

Da, ştiu, o să vină ăia care zic “şi ce, crezi că în altă ţară te aşteaptă câinii cu covrigi în coadă?” Nu, mersi, dacă vrei să spui asta, taci! Mă doare capul şi am şi-aşa destule griji şi tristeţi ca să mai pot răspunde obrăzniciei, ipocriziei, tupeului tău de a judeca mereu ce vrea să faca altul. Ai vrea şi tu, dar parca nu, pentru că nu te gândeşti zilnic la ce pui pe masă ori nu te afectează atât de tare că ăla ţi-a zis că esti bou şi după te-a pupat în fund c-avea nevoie de ceva… Pentru tine, încă e călduţ… Gen.

Mi-ar plăcea ca domnii şi doamnele care mai ţin steagul sus în timp ce bagă discursuri scrise de alţii, plecând în excursii prin alte ţări ori încasând onorarii suficiente pentru a-şi permite case şi maşini, ieşiri la spa-uri sau funcţii primite cadou ori chiar la schimb pe ulei şi făină de la o naţie îngenunchiată, să iasă şi să vadă România adevărată… dacă pot, dacă le permite partidul, conştiinţa, gândul. Vedeţi ceva?

Mizeria, minciuna, demagogia, prefăcătoria, hoţia, prostia, tupeul, răutatea, acel „le ştiu pe toate”,  jegul, dorinţa de sânge sau (măcar) scandal, inconştienţa, parvenitismul, duc la lipsa unui viitor. Felicitări! Le avem pe toate!