Sărăcia este părintele revoluției și crimei

Am tot auzit folosindu-se de către autoritățile statului cuvântul anarhie. Oameni importanți din conducerea țării vorbesc despre faptul că nu este permis, posibil să existe astfel de violențe, referindu-se la un incident cu un oficial. Și m-am gândit la vorbele lui Aristotel – Sărăcia este părintele revoluției și crimei.

Da, există un revers al îndobitocirii prin sărăcire a unei populații. Fix incidentele de care vorbesc domnii atacați. Sunt și instigări… desigur. Sunt și scenarii pe care le cunoaștem bine din alte timpuri… desigur. Și acestea pot fi tot efecte ale sărăciei. Dar sărăcia este și o realitate care se construiește în mod susținut, cu bună știință, pentru o mai ușoară accedere la putere a unei structuri politice, astăzi (generic) nereprezentativă și pentru un control aparent facil al maselor. Problema este că efectul de bumerang e o realitate și mai verificată.

În stradă, cu omul obișnuit, se întâmplă același lucru. Vi s-a întâmplat să aveți un incident în trafic? Vi s-a întâmplat să fiți agresați și să nu vă simțiți protejați, apărați? Dacă ați sunat la poliție, s-a întâmplat ceva? Vorbesc de ultimii 5 ani, atât am fost învățată, la un moment dat, să iau în calcul.

Îmi aduc aminte că am sunat la poliție să reclam faptul că a trebuit să fug de pe trotuar, cu copilul, pentru că o dubă a demarat fără să aibă vreo problemă că noi eram în fața ei. Aveam numărul de înmatriculare, tot. Ce mi s-a spus, calm, la telefon? Puteți veni la poliție să faceți o reclamație, dar vă pierdeți timpul, nu se va întâmpla nimic. Ar trebui să mă mire că polițistul de lângă mașina ministrului n-a făcut nimic? Eu trăiesc realitatea asta în mod constant.

Dar să nu dau exemple personale… să trecem la ce spun specialiștii, că tot e o modă să-i băgăm în oală orice-ar fi. Acum, sper să nu fie și la fel de inutil. Poate și puțină istorie ajută, vedem.

Sărăcia afectează indivizii, grupurile și comunitățile umane, drept urmare sunt afectate valorile naționale care definesc un popor, o comunitate. Subdezvoltarea culturală este un fenomen produs de sărăcie și care, la rândul lui, produce sărăcie.

Științific, s-a demonstrat că se constată o scădere cu 13 puncte a nivelului coeficientului de inteligență, adică o scădere de 10% a mediei înregistrate în rândul populaţiei, în cazul persoanelor care trebuie să-și mobilizeze capacitățile cerebrale pentru depășirea situațiilor stresante. Una din aceste situații este asigurarea traiului familiei, situație despre care se vorbește în general matematic din perspectiva autorităților, aproape deloc din perspectivă psihologică (la noi, chiar deloc). Sendhil Mullainathan, profesor de economie la Universitatea Harvard, unul dintre principalii autori ai unui studiu realizat anul trecut, spune – nu înseamnă că persoanele sărace sunt mai puţin inteligente decât celelalte, ci sărăcia mobilizează mai mult din energia mintală. Este similar unui computer care funcţionează lent pentru că descarcă o înregistrare video prea lungă. Interesant la acest studiu la care au participat 400 de persoane alese aleatoriu într-un centru comercial din New Jersey, în 2010 şi 2011, este că aveau un venit mediu anual de 70.000 $, cel mai mic venit înregistrat în rândul participanţilor la studiu fiind de 20.000 $ pe an. Pentru mine este interesant, cel puțin, pentru că eu am un venit anual de… să spunem, generos, 6000 $ pe an. Și știu că am o poziție socială câștigată, undeva mai sus decât cei cu 20.000 $ pe an din Statele Unite.

M-am referit la un studiu care are ca bază veniturile materiale concrete, banii, pentru că majoritatea oamenilor se referă la sărăcie, în directă legătură cu aceștia. Dar, Robert Maurice Sapolsky, în lucrarea intitulată Sick of poverty (2005), vorbește despre lipsa eticii și a determinării în a succede, ca efecte, nu cauze ale sărăciei. Și nu este singurul.

Sărăcia mai poate fi explicată și ca un produs sau rezultat al inegalității din tratamentul diferențiat al claselor sociale, al politicilor sociale eșuate, al rasismului, al insecurității la nivel personal, intim, al unor legi inadecvate, al unei guvernări inadecvate.

În cele mai multe studii moderne, sărăcia este întradevăr descrisă ca o privare la nivel economic, dar sărăcia caracterizează persoanele lipsite de resursele materiale care să le poată asigura consumul necesar de bunuri şi servicii.

„Sărăcia este o lipsa forţată a necesităţilor percepute social.” – Joanna Mack şi Stewart Lansley (1985)

„Sărăcia [este] eşecul în a ajunge la anumite niveluri minim acceptabile în ceea ce priveşte capabilităţile de bază. Funcţionarea relevantă pentru aceasta … poate varia de la cele elementare fizice cum ar fi bine hrănite, îmbrăcate şi adăpostite în mod adecvat, evitând îmbolnăvirile ce pot fi prevenite, etc. pentru realizări sociale mai complexe, cum ar fi participarea la viaţa comunităţii, fiind în stare să apară fără jenă în public, şi aşa mai departe.” – Amartya Sen (1992)

Unii cercetători au propus concret metode de stabilire a standardului de sărăcie, identificând factori considerați esenţiali pentru ca persoanele să fie angrenate în mod normal în societate.

Peter Townsend (sociolog britanic) a elaborat în 1979 „indicele de privare“, după 60 de elemente considerate necesare pentru o viaţă normală. A selectat 12 elemente pe care le-a considerat indicatorii cheie ai privării:

1) o săptămână de vacanţă pe an, departe de casă;

2) pentru adulţi – să aibă un prieten sau rude în vizită în propriul domiciliu pentru a lua masa împreună în ultimele 4 săptămâni;

3) pentru adulţi – să iasă împreună sau să facă o vizită unui prieten sau unei rude, în ultimele 4 săptămâni;

4) pentru copii – să aibă un prieten în vizită pentru joacă în ultimele 4 săptămâni;

5) pentru copii – să nu fi avut o petrecere la ultima lor zi de naştere;

6) să nu iasă pentru divertisment în ultimele 2 săptămâni;

7) să nu aibă carne proaspătă la masă de cel puţin 4 ori pe săptămână;

8) să nu aibă o masă gătită o zi într-o săptămână;

9) să nu aibă un mic dejun gătit în cele mai multe zile ale săptămânii;

10) să nu aibă un frigider în casă;

11) dacă membrii gospodăriei nu se întâlnesc de obicei duminica;

12) cazul în care gospodăriei îi lipseşte folosirea exclusivă a uneia dintre următoarele patru utilităţi cheie: veceu cu apă curentă, chiuvetă cu apă curentă, baie cu cadă sau duş,  maşină de gătit electrică sau cu gaze.

Mai aproape de prezent, în 2000, Martha Nussbaum, sintetizează în zece capabilități din abordarea capabilităţilor ca model în dezvoltarea umană trecând abordarea sărăciei la un nivel mai complex decât cel strict de privare de venituri:

viaţa;

sănătatea fizică;

integritatea corporală;

simţuri, imaginaţie şi gândire;

emoţiile;

raţiunile practice;

afilierea;

respectul altor specii;

jocul;

controlul asupra ambianţei personale.

Nussbaum susține că aceste 10 capabilități trebuie să fie agreate de toate democrațiile.

În România, singurul organism care vorbește despre sărăcie este Institutul Național de Statistică, iar principala problemă a acestuia în analizele furnizate despre evoluția sărăciei este aceea că are în vedere doar pragurile monetare, fără corelarea cu indicele de privare multiplă al lui Townsend sau cu capabilitățile populației. România nu este pregătită să depășească momentul în care definește sărăcia strict ca privare de venituri. Chiar și așa, se vorbește din ce în ce mai puțin despre acest aspect, se evită comparațiile cu state care au pornit de la un nivel economic chiar mai îndatorat economic în anii ’90.

Aici intervin declarații ca nu este posibil să tolerăm astfel de acte de violență. Doar că, acest tip de declarații nu au niciun fel de efect, atât timp cât nu se înțelege și nu se stopează cauza. Iar cu declarații este imposibil, pentru că structurile statului, care trebuie să protejeze integritatea lui, înseamnă oameni.

Cred, cu tărie, în ciuda dezbaterilor infinite care pun problema sărăciei ca factor sau efect al violenței și care abordează această problemă în fel și chip, că sărăcia este un factor al violenței, al anarhiei. Pentru că sărăcia scade nivelul cultural, social, scade demnitatea umană, naște dictaturi și am trecut deja prin asta, știm suficient de bine povestea. Nu înțeleg cum am putut uita, dar acesta este un alt subiect. Sau nu? Sau este tot un subiect legat de sărăcie?

Îndobitocirea unei populații prin sărăcire are efect pe termen foarte lung și aduce bucurii personale mici, în general legate de bani și putere, doar pentru un grup nereprezentativ cantitativ, dacă le calculăm din perspectiva istoriei. Efectele negative sunt însă uriașe și greu de recuperat.

Am auzit ieri cuvinte grele ca anarhie, linșaj (!), aceste imagini vor face înconjorul lumii, imagini incredibile… toate legate de un singur eveniment – mașina unui ministru, atacată. Suntem țara care și-a împușcat conducătorul, dictator, în mod oficial, fără o instanță de judecată legitimă. Incidentul de ieri ar trebui să mă sperie? Poate că da. Doar că, pe mine, mă sperie din perspectiva subiectului tabu azi – sărăcia. Incidentul de ieri are alte explicații, dar realitatea din stradă, cea pe care eu o cunosc, are legătură cu ce se întâmplă cu noi azi, la modul concret.

anarhie

 

surse

Metode de evaluare a sărăciei – Marius Augustin Pop

thesciencenetwork.org

realitatea.net

foto davidsheen.com

 

 

Anunțuri
Sărăcia este părintele revoluției și crimei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s