Cesar Millan – mituri demontate despre câinii din adăpost

Una dintre misiunile cunoscutului “îmblânzitori de câini” – Cesar Millan este aceea de a promova salvarea acestora, reabilitarea şi relocarea, o componentă majoră fiind nenumăratele adăposturi din întreaga lume.

Ştiu, noi nu suntem pe harta asta, dar trebuia. Va propun un exerciţiu de imaginaţie – să citiţi câteva din problemele pe care şi le pun oamenii „civilizaţi” în legătură cu adopţia din adăpost şi să vedeţi că miturile sunt demontate argumentat şi logic de unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi specialişti în comportament canin. Să citiţi înainte de a vă gândi chiar să adoptaţi din adăpost, pentru că la noi mai este mult până departe. Dar, chiar şi fără multe adăposturi, sunt oameni care fac exact aceleaşi lucruri normale care ar trebui să se desfăşoare într-un loc creat de stat, de administraţiile publice, în primul rând, şi care oferă spre adopţie câini găsiţi pe străzile din România.

Iată cele cinci prejudecăţi şi răspunsurile lui Cesar:

  1. Sunt în adăpost pentru că este ceva în neregulă cu ei. (la noi ar fi ceva de genul, sunt la adăpost pentru că sunt agresivi, pentru că sunt câini sălbatici, pentru că au mâncat oameni, dacă ar fi să mergem şi pe raţionamentul unora mai extremişti – şi extremiştii trebuie îmblânziţi cumva, nu?)

Prejudecata asta vine dintr-o neînţelegere despre cum ajung câinii în adăposturi. Percepţia greşită este că toţi câinii ajung în adăpost pentru că erau vagabonzi, de stradă, văzuţi în raziile poliţiei sau pentru că sunt agresivi. Aşa că o să aibă tendinţa să fugă, o să aibă probleme emoţionale din cauza vieţii pe stradă sau sunt pur şi simplu răi, agresivi.

Dar, în realitate, motivul principal pentru care câinii ajung în adăposturi este pentru că sunt duşi acolo de proprietari pentru motive care n-au de-a face cu comportamentul câinelui. Multe familii renunţă la câinii lor pentru că nu şi-i mai permit financiar sau pentru că sunt forţaţi să se mute în alte case unde nu au permisiunea de a veni cu animale sau cel mai rău, pentru că nu au voie cu o rasă anume.

Câinii mai ajung în adăposturi când visele şi realitatea nu se întâlnesc – acel micuţ puiuţ de dalmaţian creşte şi se transformă într-un câine de talie mare, energic, prea energic pentru un apartament sau acel căţeluş drăguţ din pet shop devine incontrolabil şi dominant pentru că în drăgălăşenia lui, când era pui a primit afecţiune, afecţiune şi numai afecţiune, fără să fi avut regului, limitări.

Singurul lucru inerent greşit cu un adăpost este că patrupedul este într-un adăpost şi nu într-o familie iubitoare.

  1. Nu o să ştii niciodată istoria lui.

Chiar dacă este adevărat, nu este un lucru rău, pentru că nici câinele din adăpost n-o să-şi cunoască propria istorie – mai ales odată ce este adus într-o familie iubitoare cu buni leaderi de haită.

Câinii nu sunt orientaţi spre trecut, nu insistă pe el, şi nici noi nu ar trebui să facem asta, mai ales când e vorba de câini.

Pe de altă parte, în unele adăposturi, poţi să mai afli câte ceva, dar asta nu e neapărat bine pentru că, din nou, oamenilor le place să se lege foarte mult de trecut. Să adopţi un câine care a fost abuzat de copii sau aruncat dintr-o maşină sau salvat dintr-un ring de lupte sau orice altceva traumatizant?

Ei bine, singura problemă este dacă rămâi focusat în mod constant pe ce s-a întâmplat înainte de adăpost. Câinele a uitat de asta odată ce nu se mai întâmplă şi tu îl poţi ajuta să uite nerepetând nimic ce ar putea să-l aducă la acea traumă.

  1. Poate avea o boală.

Da, poate, tusea de canisă fiind o chestiune destul de întâlnită. În orice caz, majoritatea adăposturilor de azi vă vor oferi vouchere sau chiar gratuităţi la medicii veterinari iar cele mai grave boli au vaccinuri care sunt administrate la adăpost. Adăposturile se asigură că nu au purici sau căpuşe, că nu au viermi intestinali şi oferă şi operaţiile de sterilizare sau castrare ca parte a adopţiei.

  1. Nu sunt de rasă pură.

Şi… ? Asta poate să conteze doar dacă eşti un crescător care are în vedere participarea la show-uri, pentru că, de fapt, câinii de rasă mixtă sunt o alegere mult mai bună. Sunt evitate problemele genetice sau de comportament tipice la unele rase pure, cum ar fi displazia de şold la ciobaneştii germani sau setea continuă de a săpa a terrierilor.

Câinii proveniţi din rase diferite arată mai interesant, de vreme ce nu urmează standardele stricte cerute în cazul raselor pure. Şi încă ceva, dacă locuieşti într-un loc în care anumite rase sunt interzise prin legi specifice, cum ar fi pittbulii sau rotweilerii, având o altă rasă identificată genetic, le poţi evita.

– Cea mai controversată rasă din lume este pitbull-ul. Unele ţări interzic rase ca Bulldog American, Bandog, Mastiff, Câine-lup hibrid, Boerboell, Dog Argentinian, Presa Canario, Fila Braziliero, Tosa Inu, American Pit bull Terrier.

În România importul şi comercializarea câinilor de tip Pitbull, Boerbull, Bandog şi metisii lor sunt pedepsite cu închisoare de la 2-7 ani, iar pentru celelalte rase considerate periculoase, comercializarea este restricţionată. Accesul câinilor de luptă şi de atac în locurile şi spaţiile publice şi în mijloacele de transport în comun este interzisă. Accesul acestor câini pe drumurile publice este permis doar dacă animalele poartă botniţă şi sunt ţinute în lesă de stăpân. Rasele de câini Ciobănesc, Belgian Malinois, Ciobănesc German, Doberman, Presa Canario, Komandor, Schnautzer Uriaş, Kuvasy şi metisii lor au acces în locurile şi localurile publice doar dacă poartă botniţă şi sunt ţinute în lesă. –

  1. Sunt prea bătrâni.

Să adopţi un pui poate fi o idee foarte atractivă – să începi cu… o tabula rasa cu patru picioare şi să o creşti până la vârstă adultă. În orice caz, oamenii se focusează de cele mai multe ori pe drăgălăşenie şi uită de realităţile care presupun adevărata creştere a unui pui: poate fi la fel de intens şi de solicitant cu a creşte un copil şi este tot un job full time.

Desigur, durează doar aproape un an şi jumătate să creşti un pui de câine, comparativ cu optsprezece ani (sau mai mult) la copii, dar poate să fie un an şi jumătate cu obiecte roase prin casă, cu pipi pe ele, cu cineva care-ţi testează neîncetat regulile şi care te face să te confrunţi cu o bombă de energie cu ceas.

De asemenea, nu poţi fi sigur niciodată ce-i puiul cu care te vei trezi ca adult. Poţi să-ţi doreşti un câine de talie medie luat de la adăpost şi să crezi împreună cu voluntarii că puiul adoptat este mai mult beagle, de exemplu. Ce se întâmplă când celelalte părţi se transformă mai mult în ceea ce arată cu un St. Bernard sau un Great Dane (Marele Danez) şi cîinele care te aşteptai să aibă 13 kilograme ajunge la 68?

Dacă nu ai timp pentru dresaj, un câine adult în vârstă de unul sau doi ani poate fi ideal. De obicei ei vin cu nişte componente preinstalate: ştiu câteva trucuri, sunt obişnuiţi cu oamenii. Dacă au câteva probleme comportamentale, vor fi mult mai uşor de remediat la această vârstă – presupunând că îţi dezvăluie totul, ceea ce nu se întâmplă mereu dacă nu faci lucrurile aşa cum trebuie.

Nu desconsidera câinii maturi care au ajuns la 7 ani sau mai mult. Câinii maturi, seniorii, pot fi ideali pentru casele cu un nivel de energie mai scăzut sau în situaţiile în care nu vrei să te obligi în faţa unui animal pentru zece sau cincisprezece ani, dar vrei un companion care să te iubească.

Aşa că, data viitoare când vrei să mai adaugi un câine haitei sau familiei tale, adoptă, nu cumpăra – vei salva o viaţă şi vei găsi un prieten credincios în acelaşi timp.

Cesar Millan este un specialist în comportament canin de origine mexicană, cunoscut în toată lumea datorită show-lui de televiziune Dog Whisperer with Cesar Millan, difuzat la nivel mondial în mai mult de 80 de ţări începând cu 2004. Mai multe date despre biografia acestuia găsiţi aici. Informaţii utile şi articole găsiţi pe site-ul cesarsway.com, care este şi sursa acestui post.

DON’T SHOP – ADOPT!

stray dog

Sursa foto Florin Eşanu (epochtimes-romania.com)

Anunțuri
Cesar Millan – mituri demontate despre câinii din adăpost

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s