Mega exclusivitate – presa de monden vs poliţie

“MEGA EXLUSIVITATE: NICI POLIŢIA NU A INTRAT ÎN POSESIA ACESTOR ÎNREGISTRĂRI”

cancan.ro

Citesc şocată acest titlu. Sunt îngrozită, pentru că este vorba despre cazul morţii unui băieţel de 4 ani, Ionuţ. Caz de la care au pornit iniţiative LEGISLATIVE!

Dacă poliţia nu a cerut imediat aceste imagini, înseamnă că nu a existat, că nu există o anchetă. Înseamnă că pentru poliţie cazul este clar şi închis. Medicul legist, la rândul lui şocat fiind de imaginea micuţului, s-a bazat exclusiv pe emoţii şi declaraţia fratelui mai mare. Mai mare cu doi ani. De ce ar sta de vorbă un medic legist cu un martor minor aflat în stare de şoc, pentru a înţelege moartea unui om? Medicul legist nu se bazează în primul rând pe probe fizice?

Unde citesc acest titlu? În editia online a unei platforme care se ocupă de MONDEN. Întrebarea firească este – cum adică, un jurnalist pe monden este mai preocupat de circumstanţele morţii unui copil de patru ani decât politia, medicul legist, parlamentul, cerul, stelele, părinţii şi bunica? Pentru că şi părinţii şi bunica au un singur răspuns – “l-au mâncat câinii”.

Familia este încă în stare de şoc. Trebuie să fie. Şocul are un parcurs parşiv pentru orice fiinţă umană, se instalează în cele mai perfide forme. Şi totuşi! Adevărul. Şi totuşi, nu ai suspiciuni? Nici macar acum?

Sunt părinte, am doi copii de vârste asemănătoare. Nu pot să-mi imaginez viaţa fără unul dintre ei. De aceea nu vorbesc, pentru că nu pot nici măcar asta, despre cum ar fi dacă eu aş fi pusă în faţa unei asemenea tragedii. La fel cum nu pot să judec pe nimeni. Numai tu ştii ce e în sufletul şi în mintea ta. Numai eu ştiu ce e în sufletul şi în mintea mea.

Dar pot să-mi pun întrebări, trebuie să-mi pun întrebări pentru că am doi copii, pot să am suspiciuni şi pot să mă revolt dupa ce am văzut ceva foarte clar – circumstanţele nedesluşite ale morţii unui copil nu au dus la o anchetă serioasă, riguroasă, nici de tip criminalistic, nici de tip social. Ancheta nu a existat, nu există, totul a fost concluzionat pe baza unei declaraţii a unui copil de 6 ani, aflat în stare de şoc. Punct. Muşcăturile sunt autentice, micuţul a fost clar muşcat. Nimeni însă nu poate convinge cu dovezi dacă muşcăturile au fost înainte sau după moarte. Toate argumentele se bazează pe declaraţii, emoţii, presupuneri şi scenarii construite sub impactul emoţional.

Înregistrarea video arată clar cum băiatul de 6 ani a fost adus în parc, fiind ţinut de mână, de un bărbat a cărui identitate nu se cunoaşte! Copilul nu a avut nicio tresărire când a trecut pe lângă un câine, imediat dupa ce şi-a văzut fratele sfărtecat de câini! Nu a alergat, nu l-a ocolit, nu a urlat “mi-e frică!”, nu a avut nicio reacţie.

Înregistrarea arată clar că timpul în care micuţii au lipsit a fost dublu faţă de cel declarat de bunică.  La ora 09,21 îl vedem pe Ionuţ alergând după fratele său în parc, iar la ora 11.36 îl vedem pe Andrei intrând în parc de mână cu un bărbat necunoscut, neaudiat de poliţie. Liniştit, fără să se zbată, fără să se smucească, fără să alerge. Bărbatul pleacă din parc la ora 11.41, după ce duce micuţul paznicului. Bunica nu l-a reţinut, nu a alergat după el, nu s-a agăţat de el întrebându-l “UNDE ESTE IONUŢ??? NU L-AŢI GĂSIT ŞI PE IONUŢ??? UNDE ERA ANDREI? DUCEŢI-MĂ ACOLO UNDE ERA ANDREI! NU PLECAŢI!” ORICE! Nu. Nimic. Asta în condiţiile în care tot bunica spune că bărbatul i-a aruncat în treacăt că “Dacă nu deschidea portarul poarta, îl mâncau şi pe el câinii”.  I-a spus asta, înainte ca baieţelul găsit să poată să scoată un sunet. Nu a urmat întrebarea “Cum adică îl mâncau câinii? Pe cine au mâncat câinii? Unde e IONUŢ? Arată-mi unde e Ionuţ! L-ai găsit şi pe Ionuţ?”. Pe această înregistrare bunica nu există. Aşa cum nu a existat în viaţa nepoţilor ei timp de două ore. Două ore, nu o clipă de neatenţie!

Reconstituirea traseului, aparută tot pe platforma MONDENĂ, nu naşte suspiciuni? Traseul imposibil de parcurs de un copil de 4 ani sau hai să spunem că e posibil, să PRESUPUNEM din nou, traseul nu ridică niciun semn de întrebare?

cancan.ro

Dacă toate aceste dovezi noi ridică semne de întrebare în mintea unui om simplu, a unui părinte, a unui cetăţean fără studii de criminalistică, a unui om care a vazut doar CSI sau alte seriale în care poliţia şi legiştii caută dovezi şi în aer, a unui om normal fără pretenţii că ar fi Agatha Christie, cum este posibil să nu ridice niciun fel de suspiciune în minţile oamenilor implicaţi prin meseriile lor în acest caz? Cum este posibil ca presa de MONDEN sa apeleze la oameni pentru a identifica martorul cheie, şi nu poliţia? Tatăl micuţului spune astăzi “totul este clar”. Dar şi el este in stare de şoc, fără dubii. Pentru mine, nimic nu este clar şi am nevoie, ca mamă, ca părinte, să ştiu. Pentru că tot tatăl lui Ionuţ a explicat prezenţa la televiziuni ca fiind un gest de conştientizare a opiniei publice. Sunt parte din ea, dar nu îmi este clar nimic înafară de faptul că nu mai trebuie să existe câini pe stradă. Şi eu vreau acelaşi lucru, dar nu înţeleg cum a murit Ionuţ! Dacă exista o urmă de vinovăţie personală în toată povestea asta, apelul ar fi trebuit să fie aşa “Părinţi! Nu vă lăsaţi copiii nesupravegheaţi o secundă, pentru că pot fi omorâţi de câini! Aşa cum s-a întâmplat cu îngeraşul meu!”. Ma întreb, nu vrei să ştii, ca tată, cine este acel bărbat care ţi-a adus copilul rămas în viaţă, bunicii? Nu vrei măcar să-i mulţumeşti, dacă nu te interesează ce ştie?

Repet, este un caz, care dincolo de aspectele sociale, a dus la iniţiative legislative – adică un parlament al unei ţări a votat o lege bazându-se în totalitate, până la urmă, pe declaraţia unui copil de 6 ani, preluată de poliţie şi legist – “Bunica, îţi spun ceva, dar nu mă baţi. Ionuţ gata, nu mai e, a murit! Cinci câini erau pe el, îl târau, am vazut eu, dar eu am scăpat. L-am lăsat şi am fugit. Nu sunt de vină eu”.

Andrei! Nu eşti tu de vină! Nu tu purtai responsabilitatea pentru ce face fratele tău. Nu tu trebuia să ştii unde ai voie şi unde nu ai voie să te joci, pentru că nu ţi s-a spus. Pentru că, Andrei, tu ai fost şi eşti un copil singur. Ai fost şi eşti un suflet pe care adulţii l-au abandonat, dinainte ca fratele tau, Ionuţ, să… nu mai fie.

Tu, Andrei, eşti un copil. Viata ta, a depins şi va depinde numai de soartă, Dumnezeu şi de tine. Nu eşti de vină tu. Sper, ca la un moment dat, cineva să te iubească şi să te ţină în braţe, sper ca părinţii tăi, ca bunica ta şi nu altcineva necunoscut, să te ţină de mână în parc. Sper, ca la un moment dat, sa fii iubit şi îngrijit, astfel încât fiecare secundă din viaţa ta de copil să nu fie un mister pentru cei pe care tu îi iubeşti. Sper, ca la un moment dat, oamenii mari din jurul tău să-şi dea seama că exişti, să te audă şi când le spui “te iubesc, bunica” “te iubesc, mama” “te iubesc, tata” aşa cum te-au auzit când ai spus “Ionuţ a murit!”.

Notă

Nu judec pe nimeni. Nu pot, nu vreau, nu am voie.

Acest post nu este despre câini. Pentru că, după cum se vede, până la câini există multe necunoscute. Pentru că până la a ajunge la câini avem copii, părinţi, bunici, poliţie, medic legist, necunoscut cu pantaloni trei sferturi în pătrăţele, parc, teren viran, firmă, paznici, 2 ore despre care nu se ştie nimic, Acces Direct, La Măruţă şi Can Can în toată aceasta ecuaţie care a dus la moartea în mod violent, fără dubii, a unui copil în vârstă de 4 ani. A îngeraşului.

Sura foto cancan.ro

Anunțuri
Mega exclusivitate – presa de monden vs poliţie

Un gând despre &8222;Mega exclusivitate – presa de monden vs poliţie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s