Filosofia întrebării la ceas de seară

Vorbeam cu cineva despre faptul că, atunci cand vrei sa exişti în online, trebuie să spui poveşti. Şi iar l-am amintit pe Cristian Lupşa, un om senzational despre care trebuie să afli, dacă nu ai aflat până acum.

Şi m-am gândit la Oamenii mei, un articol de suflet care a fost apreciat pentru sinceritate cred, care a spus o poveste aşa cum o văd eu şi după care… m-am întrebat serios dacă a fost bine că am spus-o, dacă nu cumva am arătat prea mult, dacă n-a fost o prostie.

Apoi, o altă întrebare – dacă, de fapt, viaţa ne face paranoici, dacă ne obişnuim să fim extrem de zgârciţi cu afişarea sentimentelor face to face şi ce ne face totuşi să fim altfel în online? Sau… suntem altfel în online?

Spre deosebire de viaţa cu bătăi de inimi şi emoţii pe care le simţi şi intuieşti fără eforturi mari, în online trebuie să oferi mai mult. Asta dacă vrei sa fii înţeles sau întradevăr să spui o poveste. În online trebuie să te arăţi. De ce o faci?

intrebare

 

Şi mai apare o întrebare. Dacă spui că un nick name, un avatar, un pseudonim virtual te face să te simţi mai liber sau chiar numele tău, identitatea reală, este chiar… aşa? Este internetul un loc liber? Ce te face să te simţi totuşi constrâns? Teoretic fiecare platformă online are un set de reguli. Practic, le respectăm? Le citim, măcar? Orice limitare, mai nou, devine cenzură. Personal, mi-ar plăcea să aud mai des de autocenzură.

Ştim multe teorii despre faptul că sunt ochi care veghează, unele chiar demonstrate, ochi care urmăresc. Ochii de la ultimul etaj care intervin atunci când scrii, să spunem, bombă, terorism, atac armat, jaf etc. Ne împiedicăm de ei sau nu?

Cum e bine să fii în online? Am exemple de oameni care sunt cu totul diferiţi în viaţa reală dar care afişează pe bloguri de succes, poveşti care par ale lor şi nu sunt. Mincinoşi sau antreprenori? Unii nici măcar nu monetizează acest succes. Îl doresc doar de amorul propriu. Nici nu cred că omul virtual creat este cel care şi-ar dori să fie.

Să fii sincer, să spui o poveste, şi să fie a ta sau una inventată, fără legătură cu tine? Este mai bine să fii safe sau bold and daring?

Ştiu, mulţi o să spună – depinde ce îţi doreşti. Eu aş vrea şi alt răspuns…

Doar că, până acum, n-am găsit nimic clar. Teorii cu statistici, cu studii, nu sunt. M-aş mulţumi şi cu infografice, dar nu. Păreri da, am găsit. Multe pertinente, dar şi multe din categoria părerisme. Aici, da, e ca-n viaţă.

Şi, până la urmă, de ce simte nevoia omul modern să aibă atâtea identităţi? Una pe facebook, una pe twitter, alta pe blog, una diferită pe youtube, alta pe LinkedIn… Să fie asta boala secolului, diluarea identităţii? Sau vorbim despre adaptare din mers?

Anunțuri
Filosofia întrebării la ceas de seară

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s