O „pufoşenie” chinuită

Poate că era mai bine să-i zic  blogului “prin parc” sau „întâmplări în parc”, având în vedere că multe lucruri mi se întâmplă pe-acolo…

Azi m-a şocat (din nou, dar altfel) indiferenţa şi lipsa de interes cu care tratează românul animalele. În anul de graţie 2013, era informaţiei, încă exista ignoranţă crasă în ceea ce priveşte animalele de companie.

Aşadar, merg cu copiii şi câinele în parc. Am un yorkie haios. Ne aşezăm frumuşel pe o băncuţă, Toby (The Dog) sub băncuţă. În dreapta mea trei oameni cu o… pufoşenie. Iniţial, n-am văzut bine ce era. Îmi aruncă zâmbete „cuţu cuţu, ce drăguţ e al dvs”… şi unul dintre ei îi dă drumul pufoşeniei pe jos. Un ghem. Mă uit atent.

–          Dar căţeluşul dvs nu este prea mic??? – întreb.

Dl, mai tuciuriu aşa (să nu zic…), dar foarte zâmbitor şi liniştit, răspunde:

–          A, nu, are o lună!

–          Este prea mic. Nu-l mai lăsaţi pe jos, nu-l mai scoateţi afară! Zic.

–          Nu e mic, are un vaccin deja făcut.

Pufoşenia, în timpul ăsta, era încurajată să vină să se joace cu dl Toby. Abia mergea, cu picioruşele alea de puiuţ căruia îi e încă foarte greu să-şi găsească echilibrul. A făcut pişu, a păpat ceva de pe jos (!!!)… Sincer, pentru că nu-mi venea să cred că se întâmplă asta, am crezut că e bolnav, şi-l feream pe-al meu să intre în contact cu el (cu vaccinurile făcute, cu tot!).

–          Părerea mea e că este încă foarte mic şi n-ar trebui scos afară! – insist.

–          Nu, doamna! Că eu am avut câine şi la ţară şi n-are nimica! Credeţi-mă, că ştiu ce fac!

–          Bine.

M-am dat bătută. Omul ştie ce face, e convins de asta. Ce puteam să fac, mă întreb…

Era o variantă să-i spun că am făcut emisiuni la radio, cu medici veterinari despre animale de companie, ani şi ani, că toată viaţa am avut şi încă am câini, pisici etc. Ar fi auzit? Ar fi înţeles? NU!

Sper ca măcar voi să auziţi ce spun în continuare (grosso modo). Lucruri pe care le ştiu, dar  vă rog să le mai verificaţi şi cu medicul veterinar. Sunt chestiuni de bun simţ, oricine, care are de gând să aibă un câine ca animal de companie, ar trebui să le cunoască. Paza bună, trece primejdia rea!

  1. Schema de vaccinare este alcătuită din mai multe vaccinuri, injectarea (inocularea) făcându-se la distanţă de două săptămâni unul faţă de celălalt, iar pe toată perioada câinele nu are voie să intre în contact cu alte animale sau cu mediul exterior! Evitaţi şi contactul cu hainele voastre de stradă, mai ales cu încălţămintea.
  2.  Scoateţi câinele afară abia după 14 zile de la ultimul vaccin! Multe virusuri sunt transmise pe calea aerului.

Schemele de vaccinare sunt specifice fiecărei ţări, în funcţie de incidenţa bolilor, aşa cum se întâmpla de altfel şi cu oamenii. Ca idee, în România, sunt două boli care au o evoluţie epidemică pentru care se vaccinează animalele în mod curent – parvoviroza şi jigodia. Schema urmată în general de medicii veterinari din România este formată din patru vaccinări: la 6-8 săptămâni (parvo şi jigodie), la 8-10 săptămâni rapel, la 10-12 săptămâni vaccinul polivalent, iar la 12-14 săptămâni rapelul la polivalent şi imunizarea pentru rabie.

Vă enervează că în toată perioada asta câinele face prin casa? Şi pe mine m-a enervat să schimb pamperşi şi aşternuturi ude, şi-acum mi-e dor de perioada aia! Ba chiar m-a enervat şi perioada când haiosul yorkie adus în poveste, adult fiind, făcea prin casă! Cu răbdare, am scăpat şi de obiceiul ăsta. Iar la câinii mici, la pui, totul durează mult mai puţin, trei luni (măcar) până începe dresajul pentru ieşit afară!

Nu e o ruşine să întrebi sau să recunoşti că ai greşit. Dar e o ruşine, o inconştienţă (cel puţin!) să crezi că le ştii pe toate, să presupui că restul sunt nişte proşti paranoici şi că ai avut dreptate doar pentru că, de fapt, ai avut noroc.

Sper să mai văd pufoşenia prin parc… Pufoşenia fiind un ciobănesc mioritic. Doar atât…

PS: Unii fac lucruri frumoase, aşa ca în imaginea de mai jos, ba chiar inventeaza softuri, gadgeturi pentru a-şi verifica şi hrăni câinii din orice colţ al lumii şi pe noi ne doare la basca, le ştim pe toate! Sau mai rău – “e doar un câine”. Bleah!

adapost caini

sursa foto rawforbeauty.com

Anunțuri
O „pufoşenie” chinuită

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s