Invitaţie la MNŢR

Ada Kaleh

Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti, în colaborare cu Muzeul Naţional de Artă al României, Biblioteca Naţională a României şi Biblioteca Academiei Române, având susţinerea Uniunii Democrate Turce din România, readuce în atenţia publicului bucureştean insula Ada Kaleh, un loc neasemuit şi plin de viaţă, acoperit, în 1971, de apele lacului de acumulare al Hidrocentralei Porţile de Fier I, de pe Dunăre.

Expoziţia Ada Kaleh, insula visului şi a uitării pune accentul pe imaginile acestui colţ de Orient păstrate în memoria afectivă a nenumăraţilor săi vizitatori vremelnici, turişti de rând, dar, mai ales, personalităţi ale lumii literare sau artistice româneşti. Scriitori, jurnalişti, artişti plastici sau fotografi care, fermecaţi de insulă, au căutat să-i prindă atmosfera specială în cuvinte şi imagini potrivite pentru a o transmite, neîmpuţinată, viitorimii.

Expoziţia va fi deschisă în Sala Oaspeţi a Muzeului Naţional al Ţăranului Român, în perioada 2 – 28 iulie 2013, iar vernisajul va avea loc pe 2 iulie de la ora 17,00.

Ada Kaleh

Prima atestare documentară a insulei este susţinută de un raport al Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430, despre fortificațiile bănățene, care vorbește despre insula Saan cu 216 oameni, devenind cunoscută din acel an ca Ada Kaleh.

Poziţia strategică a insulei a avut o importanţă deosebită în conflictul  imperiului habsburgic cu cel otoman. Ocupația insulei Ada Kaleh s-a schimbat de mai multe ori între Austria și Imperiul Otoman. În urma Tratatului de Pace de la Belgrad din 1739, insula a rămas permanent turcilor, cu scurte întreruperi temporare în favoarea austriecilor între anii 1789 și 1791.

Uitată la Congresul de pace de la Berlin (1878), insula Ada-Kaleh a rămas posesiune turcă aflată sub ocupație austro-ungară până în anul 1918/1920, când a devenit teritoriu românesc. Majoritatea populației insulei era de origine turcă.

Înaintea creării lacului de acumulare de la Porțile de Fier, principalele obiective istorice de pe insulă au fost demolate. Încercarea reclădirii lor în aval pe insula Șimian în anii următori, a fost însă fară succes, majoritatea locuitorilor preferând să se mute în alte regiuni ale României (de ex. Dobrogea) sau să emigreze în Turcia.

Ideea de a reconstrui insula Ada Kaleh nu a fost însă abandonată. Wikipedia.org

În anul 1968, Studioul Cinematografic Alexandru Sahia realiza documentarul Ultima primavară la Ada Kaleh.

 

Anunțuri
Video

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s